|
Prietenia evită cel mai adesea gesturile publice, aşa cum virtutea creşte cel mai sigur în tăcere. Pentru a fi completă şi fidelă sieşi, admiraţia înclină spre a se face cunoscută, apelând fără ezitare la virtuţile elocinţei. Acest volum „in honorem Andrei Pleşu“ exprimă deopotrivă solidaritatea dintre diferitele vârste ale culturii române contemporane şi preţuirea unei întregi generaţii de tineri faţă de unul dintre cărturarii care, în anii comunismului şi de-a lungul tranziţiei, au întrupat valorile culturii, onestitatea intelectuală şi demnitatea spiritului.
„...Andrei Pleşu – un personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganţă de catifea şi surclasând cu amabilitate pe oricine, obţinând cu uşurinţă performanţa şi strălucirea în tot ce i se întâmplă să facă, modulând în orice registru uman, devastator în deriziune şi adorabil în ceasul şuetei, distant şi angajat, atras de rigori monahale şi topindu-se cu voluptate în vanităţile lumii...“ (Gabriel Liiceanu)
PARTICIPANŢI LA VOLUM: Maria Francisca Băltăceanu, Gottfried Boehm, Ioan I. Ică Jr., Kázmér Kovács, Gabriel Liiceanu, Silviu Lupaşcu, Anca Manolescu, Adam Michnik, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamţu, Andrei Oişteanu, Horia-Roman Patapievici, Cristian Preda, Victor Ieronim Stoichiţă, Bogdan Tătaru-Cazaban, Ion Vianu, Sorin Vieru, Sever Voinescu
COORDONATORI: Mihail Neamţu, Bogdan Tătaru-Cazaban
ECOURI CRITICE:
„Ce înseamnă, de fapt, «a avea un Andrei Pleşu»? În ce constă unicitatea sa? Fiind evidente, însuşirile sunt greu de siste matizat. Să constatăm doar norocul culturii şi-al ţării sortită să plămădească un astfel de amestec de inteligenţă, umor, raţiune, detaşare, talent, generozitate, demnitate şi - sper să nu fie un cuvânt prea puternic - vizionarism. Orfevrier al spiritului, n-am descoperit încă un lucru ieşit din mâna lui Andrei Pleşu în care să nu simţi suflul ideii înalte şi pecetea stilistică a gândirii profunde.”
MIRCEA MIHĂIEŞ, România literară, nr. 16 (2009).
„Apreciem vocaţia constructivă a elogiului, într-o epocă şi un loc în care nominalismul egocentric face din cultură o sihăstrie a veninului agresiv incapabilă de respect si admiraţie, după care organizează mineriade ale gregarităţii hotărâte să niveleze lumea pentru că ierarhiile discriminează cu insolenţă neantul înfumurat. Recomandăm acest volum consistent care nu se rezumă la o simplă admiraţie, ci o onorează prin contribuţii meritorii.”
Vlad MUREŞAN, Revista Verso, nr. 64-65 (iulie 2009).
|
